Ford Taunus TC1

Ford Germania a lansat Taunus TC în septembrie 1970 ca succesor al lui Taunus P6 cu tracțiune față. TC vine de la Taunus Cortina: mașina împărțea platforma și majoritatea componentelor mari cu Cortina Mk III britanică, care nu a primit niciodată un coupé fastback (Wikipedia). Germanii numesc prima serie „Knudsen”, după Semon „Bunkie” Knudsen, fostul manager GM care a fost președintele Ford între 1968 și 1969 și care ar fi cerut el însuși nasul ascuțit din capotă. Fotografiile noastre arată mai multe coupé-uri timpurii, portocaliu, maro, galben și albastru, toate cu acel nas.

Istorie și versiuni

TC1 a venit ca sedan cu două sau patru uși, break cu cinci uși numit Turnier și, între 1970 și 1975, coupé fastback cu două uși, modelul de nișă al gamei (Curbside Classic). Avea tracțiune spate, brațe triunghiulare în față și o punte spate pe arcuri elicoidale, ghidată de patru brațe în locul vechilor arcuri cu foi. În septembrie 1973, Ford i-a făcut un facelift: farurile dreptunghiulare au devenit de serie, o planșă de bord mai plată a înlocuit-o pe cea veche, iar în față și în spate s-au adăugat bare stabilizatoare. Succesorul, TC2, a intrat în producție la sfârșitul lui noiembrie 1975. Ford Germania a construit aproximativ 930.000 de TC1 între 1970 și 1974 (cifrele de producție de pe Wikipedia). Pe toate generațiile TC până în 1982 au fost aproape 2,7 milioane, plus peste 1,1 milioane de Cortina (Auto Zeitung).

Motoare și date tehnice

Vechile motoare V4 dispăruseră. Motoarele cu patru cilindri erau unități cu ax cu came în cap din familia Pinto a Ford, cu curea dințată (ADAC), iar cele cu șase cilindri erau Cologne V6.

Surse pentru tabel: Auto Zeitung (1300, 2000 V6, 2300 V6), ADAC (1600 S), autodata1 (1600). O cutie manuală cu patru trepte era de serie, iar o automată cu trei trepte era disponibilă cu fiecare motor, cu excepția lui 1.3 (Wikipedia).

Cum e la utilizare

„Knudsen” e o mașină din anii 1970 la condus. Criticii din epocă găseau suspensia moale și mașina predispusă la subvirare, mai ales cu V6-ul mai greu (Wikipedia), iar potrivit Auto Zeitung mulți proprietari au montat suspensii aftermarket mai ferme și jante mai late. Revista consideră cele mai distractive versiunile mai puternice, de 90 și 108 CP; 1300 are nevoie de peste 20 de secunde până la 100 km/h. Cifrele de consum din testele epocii merg de la 11,8 l/100 km pentru 1300 la 15,9 l pentru 2.3 V6. Coupé-ul portocaliu din fotografiile noastre are planșa de bord timpurie, cu trei cadrane rotunde în nișe adânci și ornamente imitație de lemn.

Nu are airbaguri și nici ABS, iar pentru o mașină de vârsta asta nu există rating de impact. Înlocuiește anvelopele vechi chiar dacă profilul arată bine.

Rugină și puncte slabe

Auto Zeitung pune rugina în fruntea listei:

• Fața: marginile de sus ale aripilor față (sunt prinse cu șuruburi, deci ușor de înlocuit), panourile de lângă faruri, traversa din spatele grilei și zona din jurul balamalelor capotei.
• Panoul de sub parbriz: panoul unde capota se întâlnește cu stâlpii A e critic. Rugina pe care o vezi acolo e doar vârful aisbergului.
• Praguri, spate și portbagaj: pragurile, partea din spate, locașul roții de rezervă și pasajele roților spate, unde panourile se suprapun.
• Plafonul din vinil și cromul: fisurile dintr-un plafon din vinil lasă apa să intre, iar tabla de dedesubt face bășici. Ornamentele cromate, de serie la GXL sau montate ulterior, rețin umezeala și ascund rugina mult timp.
• Motorul: avertismentul mecanic al revistei privește pinioanele Novotex din antrenarea axului cu came, care se uzează repede; multe mașini le au deja înlocuite. Motoarele cu patru cilindri folosesc în schimb curea dințată (ADAC). Jocul supapelor ar trebui verificat regulat.
• Cutia de viteze: cutia cu patru trepte e robustă, dar articulațiile uzate ale timoneriei fac treptele greu de cuplat.
• Suspensia și interiorul: articulațiile și bucșele se uzează ca la orice mașină veche, iar scaunele pot fi lăsate sau roase la susținerile laterale.

Vestea bună e că Pinto cu patru cilindri și Cologne V6 au rămas în gama Taunus până în 1982, iar mare parte din mașină e comună cu Cortina Mk III.

Motoarele sunt simple și bine cunoscute. Caroseria decide dacă un „Knudsen” e o afacere sau o gaură fără fund.

Prețuri

Nu am găsit o evaluare Classic Data actuală pentru TC1, așa că acestea sunt prețuri cerute în anunțuri, nu prețuri de vânzare.

• Coupé 1600 GXL: pe Classic Trader, aproximativ 9.500–16.000 de euro în ultimii ani.
• Coupé 2.0 V6 GXL: o mașină prezentată ca nesudată niciodată era listată la 18.500–19.500 de euro (Auto Bild, AutoScout24). O mașină de la primul proprietar a fost oferită la aproape 40.000 de euro pe site-ul de anunțuri Oldtimer Markt, o excepție.
• Sedanuri: pe mobile.de, de la aproximativ 3.000 de euro până la aproximativ 12.000 de euro pentru un 1300 L cu 39.000 km.

Pentru comparație, Classic Data evaluează un Taunus 2.0 GL târziu, din 1981, la 6.900 de euro în starea 2 (Auto Bild). Auto Zeitung spune că coupé-ul e cel mai căutat „Knudsen”, în timp ce break-ul și modelele de mai târziu sunt mai puțin cerute și pot fi mai avantajoase.

Listă de verificare la cumpărare

• Uită-te la partea de sus a aripilor față, la zona din jurul farurilor și la traversa din spatele grilei.
• Verifică panoul de sub parbriz de la baza stâlpilor A. Dacă e ruginit, așteaptă-te la mai mult dedesubt.
• Inspectează pragurile, pasajele roților spate, podeaua portbagajului și locașul roții de rezervă, de jos și din interior.
• La un plafon din vinil, caută fisuri și bășici. Întreabă dacă ornamentele cromate au fost vreodată demontate.
• La un V6, întreabă dacă pinionul de antrenare a axului cu came a fost înlocuit și ascultă zgomotele din fața motorului.
• Treci prin toate cele patru trepte. Schimbarea grea înseamnă de obicei articulații uzate ale timoneriei.
• Verifică bucșele, articulațiile și conductele de frână. Notează orice suspensie și jante neoriginale: în Germania trebuie să fie trecute în acte, iar un număr H (număr de înmatriculare pentru mașini de epocă) cere o mașină în mare parte originală. Verifică detaliile la organismul tău de inspecție tehnică.

Verdict

Taunus „Knudsen” e o mașină clasică simplă și accesibilă, cu un design care iese în evidență, mai ales ca coupé. V6-ul e alegerea mai plăcută, motoarele cu patru cilindri evită problema pinionului axului cu came, iar caroseria contează mai mult decât amândouă. Cumpără cea mai solidă mașină pe care o găsești și pune s-o verifice pe elevator înainte să plătești. Pentru un alt coupé clasic accesibil, citește ghidul nostru VW Karmann Ghia.

Galerie1 / 26

FAQ

De ce se numește Taunus „Knudsen”?

Din cauza nasului ascuțit din capotă și grilă. Potrivit Wikipedia, Semon „Bunkie” Knudsen, președintele Ford între 1968 și 1969, l-ar fi cerut. Modelele TC de mai târziu au renunțat la el.

Care e cel mai bun motor?

Pentru plăcerea condusului, Auto Zeitung recomandă 2.0 V6 de 90 CP sau 2.3 V6 de 108 CP. 1.6 de 72 sau 88 CP are antrenarea axului cu came prin curea dințată și evită problema pinionului de la V6. 1.3 de 55 CP e lent.

Unde ruginește un Taunus TC1?

Pe partea de sus a aripilor față, în jurul farurilor și al traversei grilei, la panoul de sub parbriz de lângă stâlpii A, pe praguri și pasajele roților spate, în locașul roții de rezervă și sub plafoanele din vinil și ornamentele cromate.

Cât costă un Taunus TC1 coupé?

Anunțurile pentru coupé-urile 1600 GXL au fost în ultimii ani la aproximativ 9.500–16.000 de euro, iar un 2.0 V6 GXL prezentat ca nesudat niciodată era listat la aproximativ 19.000 de euro. Pune pe cineva să verifice mașina înainte să plătești.

Pe baza datelor din epocă, a relatărilor revistelor de mașini clasice și a anunțurilor de pe piață, nu a unui test-drive propriu. Surse: ghidul de cumpărare Auto Zeitung, Wikipedia, ADAC (1600 S GXL), Curbside Classic, autodata1, Classic Trader, Auto Bild, Auto Bild despre Classic Data.